VULPEA ACADEMICIANA

O poveste care se petrece intr-un bloc , in zilele noastre , si chiar daca personajele sunt animale mici-copii- si mari-adultii - povestea e palpitanta ca orice poveste politista si plina de invataminte atat pentru copii car si pentru parinti si bunici .

lată personajele poveştii: Ţapul - administratorul blocului Vulpea - prietena şi complicea lui
Câinele lup - poliţistul Broasca Ţestoasă - o bătrânică singură Veveriţa - o tânără cochetă Jderul - un tânăr fermecător Elevi: Pisicuţa gimnastă Nadia, Ursuleţul Petrică, Ursuleţul Costică, Iepuraşul Dănuţ Copii de grădiniţă: Ariciul Neluţu, Iepuraşul Codruţ, Iepuraşul Brăduţ

Leneşul blocului

A fost odată ca niciodată un bloc ca multe altele. în el locuiesc, ca pretutindeni, tot felul de vietăţi: urşi somnoroşi şi greoi, iepuraşi fotbalişti, Veveriţa cochetă, bătrâna Broască Ţestoasă, ariciul cel ţepos cu familia lui de ţepeluşi, nas, îmbrăcat aşa cum l-a prins somnul şi lângă pat vedem două sticle goale şi una pe jumătate.

O, dar am pătruns prea devreme în locuinţa lui? Să fie atât de dimineaţă? Nu, căci şcolarii au ple­cat de mult la şcoală, iar părinţii lor la muncă. Şi atunci?! Ei, dar Ţapul nostru are regim special. El este leneşul blocului. Abia acum se trezeşte şi el. Să vedem cum o să se comporte, lată-l, se întinde până îi trosnesc oasele şi-i sar ochelarii de pe nas. Cât o fi ora? N-are ceas, dar are te­lefon. Formează numărul la ro­bot şi din aparat se aude de ze­ce ori cocoşelul-robot cântând cucurigu. Ora zece! Ce matinal! Dar dacă nu ai nici o ocupaţie trebuie să-ţi găseşti una. Să căşti gura după cei ce vin sau pleacă la muncă ori la şcoală. Ţapul se ridică mahmur, îşi ia pipa, sticla cu băutură o pune în buzunarul din spate al pantalonului şi iese pe uşă. Cum stă la parter, toată lumea defilează prin faţa lui. Şi aşa mai trece timpul. Dar deo­camdată nu vede pe nimeni. Ce plictiseală!

În timp ce Ţapul abia se trezeşte, prin scă­rile blocului umblă tiptil Vulpea. Ce caută?

- Caut un prost, să-l păcălesc cum vreau eu. Să mă ajute cu prostia lui să mă stabilesc în bloc. Atât îmi trebuie, să pot sta aici, că după aceea îi joc eu pe toţi. Un prost îmi tre­buie. Să-i pot spune că sunt, de exemplu, membră a Academiei de Filantropie. Că fac opere de caritate! Volumul doi! (Se amuză Vulpea lăudându-se singură cu viclenia ei) Numai să-l găsesc. Dar până atunci trebuie să umblu cu fereală pentru că mi s-a dus vestea şi mulţi ştiu ce-mi poate pielea! >>>descarca intreaga poveste de aici >>>>>>